STILUL EDUCAŢIONAL

Meseria de educatoare este o frumoasă profesie, care nu seamănă cu nici o alta. Educatoarea stimulează şi întreţine curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întăreşte încrederea în forţele proprii şi îi ajută să îşi găsească identitatea.  Realizarea acestor sarcini depinde de măsura în care ea posedă calităţile şi competenţele necesare centrării cu precădere pe aşteptările, trebuinţele şi interesele copiilor.

Principala calitate a unei educatoare este vocaţia pedagogică, exprimată în “a te simţi chemat, ales pentru această sarcină şi apt pentru a o îndeplini”.

Vocatia pedagogica, înseamnă înainte de toate ”arta de a te pune la dispoziţia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le înţelege universul, de a le sesiza interesele care îi animă” şi este un dar pe care educatoarele îl au sau nu.

Diferenţele de comportament ale educatoarelor pe linia dimensiunilor invocate a condus la definirea şi caracterizarea unor stiluri educaţionale.

Stilul educaţional este “expresia modurilor de comportament preferate, care revin cu o anumită regularitate” sau “modul caracteristic în care actele de predare sunt executate; el este personal, unic, poarta amprenta personalitatii educatoarei şi este o formă de exprimare a originalităţii ei .

Stilul educaţional se referă la: originalitatea în activitatea didactică; la felul în care sunt alese şi utilizate strategiile de către profesor; capacitatea de a îmbogăţi practica şcolară introducând variaţie; activităţi mai vii, mai nuanţate în grupă; capacitatea de a induce comportamente variate de învaţare contribuind la modelarea stilurilor de muncă.

           În plan comportamental, stilul educaţional se exprimă în modul de conducere şi  organizare a grupei, modalităţile  de  control  şi  sancţiune, planificarea conţinutului, strategiile de instruire folosite, tehnicile motivaţionale şi procedeele de evaluare.

            Stilurile educationale au multiple semnificatii teoretice si practice:

•         reprezintă o formă de manifestare a originalitătii în activitatea didactică;

•         au o valoare strategică, inspirând alegerea şi utilizarea preferentială a unor strategii - În cadrul unui stil se pot pune în acţiune mai multe tipuri de strategii;            

•         îmbogăţesc, practica preşcolară, introduc variaţie, favorizând o activitate mai vie, mai nuanţată în grupă;

•         induc comportamente variate de învaţare şi contribuie la modelarea stilurilor de munca intelectuală la copii;

•         o utilizare preferenţială de stiluri poate să semnaleze schimbări vizibile în sistemul de valori ce ghidează activitatea cu copiii, noi direcţii în practică capabile să angajeze în mai mare masură gîndirea şi imaginaţia, inventivitatea şi creativitatea, să faciliteze depăşirea mai rapidă a unui eventual didacticism arid şi stereotip;

•         sugerează interpretarea predării drept abilitatea educatoarei de a se comporta utilizând diferite stiluri educationale în vederea atingerii obiectivelor, ceea ce ar putea să însemne că stilurile devin o necesitate în susţinerea unei prestaţii didactice de calitate şi eficientă;

•         pot scoate la iveală şi supune verificării noi tipuri de competenţe pedagogice ceea ce ar putea să contribuie la lărgirea bazei teoretice a formării profesionale iniţiale şi continue .

Ipostaza de lider pe care o are educatoarea, generează anumite practici educaţionale sau stiluri de conducere care au un puternic impact asupra unor aspecte esenţiale ale vieţii de grup: performanţă, relaţii interpersonale, climat afectiv, motivaţie.

Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor de predare este cea care are la baza criteriul relaţiei profesorului-manager cu clasa de elevi. Potrivit acestui criteriu, se disting urmatoarele stiluri: autoritar, democratic şi laissez-faire(pasiv).

Eu consider că mă caracterizează stilul democratic. Stilul de conducere democratic se caracterizează prin faptul că problemele sunt discutate şi deciziile sunt luate cu participarea întregului grup, care beneficiază de încurajarea şi asistenţa educatoarei. Perspectivele şi etapele activităţii sunt schiţate de la început. Educatoarea sugerează două-trei tehnici de lucru, între care membrii grupului pot alege. Aceştia din urmă sunt liberi să se asocieze cu cine doresc în vederea realizării sarcinilor. Educatoarea este obligata să justifice aprecierile pe care le face asupra realizărilor individuale sau de grup. Ea caută să fie un membru obişniut al grupului, fără a lua asupra ei prea multe sarcini.

Stilul democratic se dovedeşte a fi eficient pe termen lung, pentru că permite exprimarea liberă a diferenţelor individuale, manifestarea fără îngrădiri a fiecărui membru.

Stilul democrat oferă rezultate acceptabile din punct de vedere social şi superioare pe plan didactic.

În grupele conduse democratic, relaţiile dintre membrii ei, precum şi relaţiile cu educatoarea sunt cordiale (prietenoase). Membrii acestor grupe încearcă apropieri mai personale şi mai amicale faţă de educatoarea lor, iar între ei se înregistrează schimburi spontane de confidenţe privind diferite aspecte ale vieţii fiecăruia.

Copiii se simt mult mai liberi şi mai dornici să se implice în organizarea grupei, manifestă mai puţină dependenţă faţă de educatoare, iar comportamentul lor se schimbă foarte puţin atunci când aceasta lipseşte. Stilul democratic previne încărcarea cu tensiune şi agresivitate, iar climatul socio-afectiv pozitiv conduce la rezultate bune în planul eficienţei activităţii.

Stilul democratic este superior, deoarece generează comportamente acceptabile din punct de vedere social, determină creşterea capacităţii de comunicare interpersonală şi o tendinţă mai puternică de angajare în rezolvarea sarcinilor. Învăţarea este influenţată de o atitudine caldă, sinceră, deschisă şi de aprecierea pozitivă a educatoarei care trebuie să le permită copiilor să ia cât mai multe decizii privind propria lor instruire, deoarece numai astfel se întăreşte libertatea de acţiune.

            Educatoarea care corespunde tipului democratic utilizează metode active de predare învăţare, creează o atmosferă plăcută atenuând conflictele, pune accent pe latura individuală, este un bun psiholog, îşi apropie copiii dezvoltând relaţii de colaborare, le oferă libertatea de a alege activitatea preferată. De asemenea, prin intermediul activităţilor integrate preşcolarii dezvoltă relaţii mai bune unii cu alţii, lucrează mai eficient individual sau în grup; lucrând în grup fiecare membru are un rol pe care trebuie să îl îndeplinească. Profesorul democrat este mai deschis la nou, acceptă provocările.

În ceea ce priveşte stilul de învăţare al copilului condus de un profesor democrat se pot identifica următoarele caracteristici: copilul este mai sigur pe forţele proprii, rezolvă cu uşurinţă orice sarcină nouă primeşte; este sociabil, dezvoltă relaţii amicale cu ceilalţi colegi din grup, într-un climat pozitiv; asimilează cu uşurinţă noile informaţii.

În  concluzie, stilul educaţional optim este cel democrat care furnizează mentalitatea de participare voluntară, conştiinţa caracterului facultativ al sarcinilor învăţarii.